O mie de cuvinte!

Da-mi o mie de cuvinte, cu grijă alese, deoarece doresc să le pun în lan de maci, frumoşi că răsăritul soarelui. Din vraja sângerie numai tu să le desfaci, atunci când doreşti, iar vântul să-ţi încurce părul căzut pe spate iar de dragul altui vis
să rămânem mereu împreună în poemul ce l-am scris. Mereu ne-am dorit să găsim fericirea. Ce surpriză, fericirea este în inima noastră formată din două jumătăţi!

Să zburăm lin că păsările către cer, să depozităm  visele noastre printre nori, să le culegem şi să le oferim vieţii, pentru crea un nou început, în care să fie înglobate
feeriile, euforiile, reveriile şi poeziile noastre.